Este foarte clar că serialul „Vulpița și Viorel” nu este un fenomen cultural și că nu ar fi lucruri multe de învățat în cazul în care ne-am uita la el. Cu siguranță oamenii care se uită la renumitul serial se hrănesc cu iluzia că ei sunt mai deștepți, mai frumoși, și lista poate continua, decât cei doi „actori principali” ai telenovelei de prost gust. Alții se uită pentru a se amuza, alegând calea ușoară, în detrimentul unui serial bun, al unei cărți bune sau al oricărei alte forme de umor.
Să amendezi sau să interzici o astfel de emisiune, în care este expusă viața a doi oameni de la sat, pe motiv că lipsește cultura sau că personajele nu reprezintă repere morale, mi se pare mult. Rolul televiziunii nu este acela de a educa, altfel ar trebui închise peste 90% dintre emisiuni.
O întrebare ar fi – cum de oamenii care nu se uită la emisiunea respectivă sau, mai mult, nu se uită la televizor, sunt oripilați de ce se întâmplă acolo? De unde știu ei ce se întâmplă și de ce ar dori să nu se mai întâmple dacă nu deschid televizorul?
Oamenii își doresc să fie repere morale comentând niște lucruri cu care nu au nicio legătură sau cu care nu recunosc că au legătură. Nu vi se pare că sunt exact stilul telespectatorilor care privesc la Vulpița și Viorel? Ambele categorii privesc mai jos sau chiar la nivelul lor, simțind superioritate.
Zicala „râde ciob de oală spartă” se aplică și aici, fără îndoială, cu mențiunea că nimeni nu-și recunoaște statutul de ciob.
0
0
